Analize si investigatii uzuale in gastroenterologie

     Pentru diagnosticarea afectiunilor gastrointestinale, hepatice, biliare sau pancreatice, tabloul clinic al pacientului trebuie corelat cu investigatii hematologice, biochimice, endoscopice, imunologice si imagistice.

Hemoleucograma (HLG) poate semnala o infectie sau un neoplasm (prin cresterea leucocitelor), anemie (prin scaderea hemoglobinei) sau boala hepatica

avansata (scaderea numarului de trombocite).

Semnele de inflamatie nespecifica, cum sunt proteina C reactiva (PCR), viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) si fibrinogenul sunt importante pentru depistarea eventualelor boli inflamatorii intestinale sau neoplasme. De asemenea, testele de sinteza proteica, cum sunt factorii coagularii reflectati in coagulograma (INR, timp QuicK, timp de protrombina), albumina si globulinele sunt modificate in bolile hepatice avansate.

Analizele biochimice uzuale care ne semnaleaza o potentiala leziune hepatica sau o afectiune colestatica (staza biliara) sunt: transaminazele (AST/TGO, ALT/TGP), fosfataza alcalina, gama-glutamiltranspeptidaza (GGT), bilirubina totala si directa (Bb).

Pentru stabilirea cauzei afectiunii se folosesc markeri virali (hepatita cu virus A, B+/-D, C), markeri imunologici (hepatite autoimune) sau markeri specifici unor boli (cum ar fi ceruloplasmina in boala Wilson). De asemenea, profilul lipidelor (grasimilor) serice si glicemia contribuie la completarea diagnosticului etiologic (al cauzei bolii).

Punctia biopsie hepatica este folosita pentru aprecierea severitatii leziunilor hepatocelulare, putand fi inlocuita in unele cazuri cu teste moderne de tip fibromax (combinatie de analize de sange cu investigatii imagistice).

In simptomatologia de tub digestiv superior este importanta cautarea bacteriei Helicobacter pylori in sange sau in scaun, iar in simptomatologia de tub digestiv inferior se efectueaza coprocultura, coproparazitologie si eventual test de hemoragii oculte.

Un rol important in gastroenterologie il ocupa investigatiile endoscopice: endoscopie digestiva superioara, endoscopie digestiva inferioara (colonoscopie), videocapsula endoscopica. Primele doua permit si prelevarea de biopsii de la nivelul leziunilor, stabilindu-se astfel diagnosticul de certitudine. Endoscopia interventionala este rezervata cazurilor de hemoragie digestiva ( ligatura variceala, injectare de substante in scop hemostatic), polipilor (polipectomie) sau tumorilor in stadiu nerezecabil (aplicare de plasma-argon, proteze). ERCP-ul (colangio-pancreatografie endoscopica retrograda) este indicat in patologia biliara si/sau pancreatica, fiind o investigatie complexa ce necesita spitalizare. EUS (ecoendoscopia) permite evaluarea structurii peretelui digestiv si a pancreasului, avand avantajul ca se pot preleva biopsii, cu examinare histologica ulterioara (analiza celulelor la nivel microscopic).

Imagistica folosita in gastroenterologie consta in ecografie abdominala diagnostica sau interventionala (injectare de substante sclerozante in tumori, etc), tomografie computerizata (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN), care dau informatii despre structura organelor interne.

Este importanta alegerea judicioasa a investigatiilor si analizelor, pentru obtinerea tuturor informatiilor necesare stabilirii corecte a diagnosticului si astfel, inceperea tratamentului tintit.